multe zambete, stupe albe, stupe caramizii, budism theravedic, maimute nebune, guesthousuri curate, rice and curry,
elefanti, pauni, mic dejun cu fructe, rotti cu sambol, tuk-tuk, mers pe jar, ceai… mult ceai, tamili, miros de ceai proaspat
uscat, palmieri, nisip, ocean, ayurveda, multe zambete.
Nu traiesc mai bine decat noi, ba dimpotriva, indexul de dezvoltare umana ii plaseaza pe locul 91, pe cand Romania e pe un onorabil loc 50, index considerat ridicat. Nu au nici drumuri mai bune decat noi, nu au nici servicii sanitare si de educatie mai bune, nu au masini mai puternice, nu au salarii mai bune, nu au nici macar speranta ca va fi neaparat mai bine in viitor, dar totusi singalezii zambesc (prefer sa vorbesc doar despre singalezi, pentru ca populatille de origine araba nu mi-au zambit niciodata, iar tamilii de pe plantatiile de ceai sunt mult prea oropsiti ca sa mai zambeasca). Nu stiu daca e clima de vina pentru asta sau daca nu cumva e vorba de combinatia soare-budism. Nu stiu daca cineva a studiat vreodata motivele pentru care oamenii zambesc la tropice, dar eu sunt sigur ca soarele si caldura au o mare influenta. Se zambeste la tropice mult si lumea e vesela, dar aici se zambeste si mai mult decat in alte locuri si de-aici parerea mea ca budismul are si el un rol important- e totusi mai mult o filozofie decat o religie. Au un trecut istoric de care sunt tare mandri si isi considera insula un mic giuvaer. Vor sa imparta din frumusetea tarii lor si vor sa vorbeasca in engleza. Le place mult sa vorbeasca in engleza si cei mai multi vorbesc destul de bine. Contrar decat la noi, cei mai in varsta vorbesc mult mai bine decat cei tineri, dar asta pentru ca pana in 1948 engleza era limba oficiala si a continuat sa fie vorbita la toate nivelurile pana prin anii 1960. Acum isi dau seama cat de multa au gresit scotand obligativitatea studierii englezei in scoli si au reintrodus-o in programe.
Insula asta mica are si ea o istorie si e chiar inetresanta pentru modul in care ea a evoluat de-a lungul a peste 2500 de ani. Pentru mine, istoria Sri Lankai e reprezentata de o harta care se schimba de fiecare data in urma unei migratii externe: primii au fost indienii din regiunea Tamil, care au cucerit prima capitala singaleza, Anuradhapura si i-au fortat pe singalezi sa se retraga spre centru, apoi au venit portughezii prin 1500 si au construit fortul de la Galle; au urmat olandezii care au pastrat tot Galle ca fortareata si l-au adus la mare rang de port comercial in sudul Asiei, pentru ca in final englezii sa isi puna si ei amprenta pentru 150 de ani, ei fiind si cei care au mutat capitala la Colombo.
Dupa independenta din 1948, Sri Lanka a avut 60 de ani de mari framantari interne, care isi aveau radacinile in prima invazie a imepriului tamil Kola, din urma cu 2000 de ani. Eliminarea stapanului englez a adus multa agitatie in inimile tamile care au cerut la randul lor independenta fata de Sri Lanka si crearea unui stat independent tamil. Ziua fatala a fost 23 iulie 1983, cand tamilii au ucis intr-o ambuscada o patrula de politie singaleza si de-aici au urmat 26 de ani de acte teroriste din partea tamila si de atacuri armate singaleze impotriva fortelor tamile conduse de gruparea LTTE. Acum viata e pasnica in Sri Lanka si nu exista restrictii pentru turisti nici macar in zonele de nord sau de est, zone majoritar tamile.
Si acum sa inceapa calatoria:
ziua 1 Bucuresti-Istanbul. (1h10min)- Am avut prima escala in Istanbul, unde am stat 5 ore, intreband pe la toate ghiseele unde putem aplica pentru viza de Emirate (urma o escala de 17 ore in Dubai si vroiam sa profitam si sa vedem orasul, iar compania aeriana cu care am zburat in Dubai facilita obtinerea vizei si in alte aeroporturi decat cele din Emirate); engleza turcilor insa nu prea e stralucita si nu am reusit sa ne intelegem deloc cu ei- a fost chiar primul loc din calatoriile mele unde nu am reusit sa ma fac inteles.
ziua 3 Dubai-Colombo-Anuradhapura. Cu o aeronava care inca mirosea a nou, ne-am continuat zborul deasupra Marii Arabiei si putin deasupra coltului sud-vestic al Indiei, pentru ca dupa 4 ore si 10 minute sa aterizam pe Bandaranaike, la 30 km de capitala Colombo. Aici ne astepta Nimal, soferul trimis de hotelul unde urma sa innoptam in prima zi pe taram lankez. De altfel, era prima si ultima data cand calatoream cu un taxi in calatoria de 14 zile prin Sri Lanka. Am ales varianta taxiului pentru ca veneam dupa 35 de ore de zbor combinat cu asteptari prin aeroport si vizita prin Dubai si eram mult prea obositi pentru variantele mai ieftine, dar mult mai incomode cu trenul sau autobuzul. Cu un van de prin anii ’80 am parcurs cei 200 km pana la Anuradhapura in 4 ore. Zona prin care am trecut, de-a lungul coastei vestice, este aproape nexplorata turistic si nu are nimic comercial in ea. Am trecut prin sate majoritar catolice, apoi prin sate musulmane, hinduse si budiste. Diferenta este evidenta, nu doar din punct de vedere al modului in care se imbraca, dar mai ales din punct de vedere al prosperitatii satelor: catolicii si musulmanii sunt ceva mai instariti, cu multa viata stradala, cu piete pe marginea drumului si multe magazine, in special in satele musulmane (primii musulmanii stabiliti pe insula au fost comerciantii arabi, inca de prin anul 600- nu s-au mixat cu populatia locala, asa ca traditiile si trasaturile lor sunt inca evidente). Satele budiste sunte vesele, cu multa culoare si oameni zambitori si ceva mai instarite decat cele hinduse. Am parasit coasta la Puttalam si am patruns usor in inima tarii, mergand inspre capitala vestitului imperiu singalez de acum 2300 de ani si unul dintre cele mai vechi orase permanent locuite din lume, Anuradhapura. A fost capitala imperiului pentru 1300 de ani si este un oras sacru pentru pentru cultura budista. Orasul este patrimoniu UNESCO si are 40kmp de complexe monastice budiste impresionante. In programul meu, Anuradhapura ar fi trebuit sa fie vizitata pe doua roti, dar am avut surpriza sa aflu de imensitatea sitului abia cand am ajuns acolo: sunt 23 km de parcurs pentru a vedea toate obiectivele importante. Ca urmare, am apelat la prietenul Nimal, care dupa 3 ore de somn a pornit cu noi la drum prin ceea ce reprezinta al optulea sit de mostenire culturala mondiala a Sri Lankai. Monumentele sunt de-a dreptul impresionante, atat prin maretia lor arhitectonica, dar mai ales prin faptul ca sunt inca folosite pentru ritualuri religiose, ceea ce le creste in importanta. Cel mai impresionant a fost pelerinajul de la Ruwanweli Saya, unde sute de oameni purtau steagul in jurul stupei si cantau imnuri budiste.
Ziua 4 Anuradhapura-Habarana. Am parasit Anuradhapura dimineata devreme pentru a ne putea incadra in programul pe care-l organizasem inca din Bucuresti. Ajunsi in autogara “New Bus Station Anuradhapura” am avut primul contact cu populatia locala majoritara: singalezii saraci care prefera mijlloacele de transport ieftine pentru a se deplasa intre orase (0.5€ pentru o calatorie de 2 ore). Cum majoritatea turistilor care viziteaza Sri Lanka se deplaseaza cu masini inchiriate cu tot cu sofer, aparitia unor exotici albi in autobuzele locale producea o mare mirare pe fetele singalezilor, care nu incetau sa ne priveasca minute in sir. Soferul si ajutorul lui (intotdeauna exista un incasator care striga din usa autobuzului destinatia si organizeaza asezarea oamenilor in autobuz) ne-au oferit cele mai bune locuri (doi dintre noi am stat chiar pe locurile rezervate calugarilor budisti) si ne-au asezat rucsacii astfel incat sa nu ne deranjeze pe parcursul celor doua ore. Mai mult decat atat, ne-au oferit si bomboane si ne tineau la curent cu nr de km pana la destinatie.
Ajunsi in Habarana am avut si prima experienta cu tuk-tukul. Tuk-tukurile sunt cele mai intalnite mijloace de transport in Sri Lanka, numarul lor depasind 4.5 miloane. Din centru pana la guest house (1km), 4 persoane am platit 0.65€.
Guesthouseul din Habarana a fost unul dintre cele mai bune din toata vacanta, iar proprietarul, aflat in Colombo, m-a sunat de 2 ori pentru a se asigura ca ne simtim bine si ca responsabilul guesthouseului ne ofera serviciile cele mai bune. Aici am mancat cea ma buna supa de legume si am fost rasfatati cu rice and curry si un mic dejun sri lankez cu rotti si sambol. Si mai interesant decat orice a fost echipa care se ocupa de guesthouse: bucatarul tamil si gradinarul singalez. Si parea ca se inteleg foarte bine.
La ora 15 a sosit jeepul care urma sa ne duca in safari in Kaudulla National Park (jeepul il inchiriasem inca din Romania). Dupa un traseu nebun pe strazile principale cu jeepul descoperit, am ajuns la intrarea in parc unde am vazut si primii turisti din Sri Lanka- erau cateva grupuri in jeepuri cu aer conditionat, turisti veniti in grup organizat de un tour opertaor. Dupa 10-15 minute de mers pe poteci prin padure, unde am vazut vulturi, egrete, un mic crocodil intr-un lac si cateva pasari necunoscute noua, am ajuns in camp deschis, pe malul Kaudula Tank, unde a aparut in fata noastra una dintre cele mai frumoase imagini vazute vreodata: un grup de 10-15 elefanti. Erau primii elefanti salbatici. Senzatia nu poate fi redata sub nici o forma, iar imaginile cred ca nu pot vorbi prea mult, dar macar redau putin din atmosfera de-acolo. Ne-am apropiat de ai cam la 10 m si apoi i-am parasit, indreptandu-ne catre un alt grup mai mare care mergea agale spre lac, sa se adape.
Am mai vazut un sacal care a traversat prin fata jeepului nostru, apoi am ajuns la “marele nervos”, un elefant recunoscut de ghizi pentru modul in care se comporta cand aude masinile accelarand puternic. Si ca sa ne demonstreze si noua ce inseamna un elefant nervos, ne-am apropiat de el si a inceput testul. La inceput indiferent, dupa un minut ni s-a aratat in toata splendoarea lui, scotand un racnet infiorator si alergand inspre noi. Cu demaraj in forta, am reusit sa ne indepartam, lasandu-l sa pasca in marea lui liniste, pe marginea marelui tank Kaudulla.
Ziua 5 Habarana-Sigiriya. De la Habarana la Sigiriya nu am avut de facut decat 15 km cu un autobuz local (0.19€). Aici aveam rezervare la un guesthouse cu review bun pe Lonely Planet, dar s-a dovedit a fi cea mai slaba cazare din toata vacanta, si asta nu neaparat din cauza camerelor care aveau un aer foarte inchis si bailor nu neaparat curate, cat din cauza atitudinii comercialiste a proprietarului, care a incercat sa ne vanda diferite servicii, de unde urma sa primeasca si el un comision. Cum a noi am refuzat toate ofertele, comportamentul lui a fost ceva mai rece si nu s-a mai chinuit sa ne faca sedera placuta in nici un fel. Pacat de locatia apropiata de Sigiriya Rock si de gradina tropicala plina de maimute, care cu siguranta ne-ar fi putut face sa-i dam un review bun si sa ignoram camerele nearisite.
Pana la Sigiriya Rock am mers 4 intr-un tuk-tuk, platind 2.6€. Sigiriya Rock este magma intarita a unui fost vulcan, care se inalta la peste 350 m deasupra unei zone plane acoperita de padure tropicala. Insemnatatea ei istorica este neclarificata in totalitate, existand cel putin doua teorii: legendele locale spun ca ar fi fost o cetate din secolul 5 e.n, insa arheologii tind sa creada ca ar fi fost doar asezari monastice ale calugarilor budisti, din secolul 3 i.e.n. Orice ar fi fost, stanca ofera niste panorame superbe, iar picturile rupestre din micile pesteri de pe latura dinspre intrarea principala sunt extraordinare.
Ziua 6 Sigiriya-Dambulla-Kandy. Imbarcati in tuk-tukul albastru, plecam catre templele din Dambulla. Situate la 150m deasupra soselei principale, templele ce adapostesc statui imense ale lui Buddha reprezinta una dintre locatiile cele mai comerciale ale Sri Lankai, si nu e de mirare ca aici am intalnit cei mai multi turisti din toata calatoria. Debarcand din autocarele cu aer conditionat, purcedeau in grup catre cucerirea micului deal din sudul orasului Dambulla.
De la templu am luat un tuk-tuk catre autogara principala din Dambulla si de-aici autobuzul catre Kandy (3h30min, 0.5€). Am ajuns in jurul orei 13 si am inceput cautarea unui loc de cazare (a fost singura locatie unde nu am avut rezervare, din cauza ca hotelul unde vroiam sa stam cerea plata in avans prin Western Union, iar comisionul depasea tariful camerei). Dupa vizitarea a 3 hoteluri, am horatat sa mergem la locul cel mai ieftin din oras, recomandat de Lonely Planet, un guesthouse administrat de calugari budisti. Din pacare, singurul calugar care era acolo urma sa plece foarte devreme la Colombo si nu ne putea gazdui, dar ne-a recomandat un guesthouse de vis a vis. Si cat noroc am avut ca acel calugar pleca la Colombo J. Guesthouse-ul recomandat de el era proprietatea unei familii de intelectuali, urmasi ai unei familii din casta superiora, care s-au dovedit a fi niste gazde exceptionale. Am mancat la masa la care mancau si ei, inconjurati de sute de ani de istorie, cu poze de familie incantatoare, cu obiecte de artizanat create de capul familiei si tablouri pictate de el, cu o canapea veche de 300 de ani… Orasul Kandy, ultima capitala singaleza care a cedat invaziei engleze in anul 1815, nu ne-a impresionat foarte mult, insa gazda noastra a fost o adevarata surpriza.
In Kandy nu am facut altceva decat sa ne plimbam pe strazi si sa mergem la un spectacol de muzica si dans traditional. A fost un spectacol mai mult de amatori, insa am avut ocazia sa vedem costumele lor traditionale. La templul Dintelui lui Buda nu am reusit sa intram, din cauza unei crapaturi indecente de 5cm care dezvaluia un genunchi :-( . Nu am reusit sa-i induplecam pe gardieni, asa ca ne-am multumit cu ascultarea slujbei si o plimbare pe malul lacului.
Ziua 7 Kandy-Ella. Ziua 7 a insemnat traversarea Hill Country, una din zonele cele mai frumoase ale tarii. Am luat trenul din Kandy la ora 8.20 si am ajuns in Ella la 15.30, dupa 7 ore petrecute pe rucsac, in vagonul restaurant de la clasa a3a. A fost una dintre cele mai interesante experiente din vacanta pentru ca am avut ocazia sa intalnim oamenii cei mai modesti ai Sri Lankai. Trenul este mijlocul de transport cel mai ieftin, iar clasa a3a este ultima clasa de comfort din trenurile lor. Asa ca avand bilete cumparate la clasa a2a, am sfarsit prin a petrece 7 ore la clasa a3a, urmarind fete de singalezi. In trenul asta am intalnit prima persoana care stia ce inseamna Romania- pentru el, lucrator la caile ferate, Romania insemna tara care a produs trenurile care strabat Hill Country si era foarte multumit de motoarele durabile produse la Craiova.
Odata coborat din tren omul care mi-a oferit locul la geam in vagonul restaurant, am inceput sa studiez oamenii, sa le surprind zambetul sincer si sa le raspund cu un zambet pe care nu l-am folosit niciodata in Romania, privind un necunoscut. Viata de tren si-a urmat cursul prin fata noastra, cu vanzatori de mango, de tutun, de mancaruri locale, toate pregatite in pachetele pe masa din fata noastra. Oameni au coborat din tren, altii au urcat, cascade reci se pravaleau in stanga noastra, femei tamil isi carau cosurile cu frunze de ceai pe cap, turisti germani coborau in Nuwara Eliya, doi englezi isi odihneau rucsacii pe peronul din Haputale, scolari in pantaloni scurti si sosete lungi mergeau spre casa… in Ella au mai ajuns doar 3 romani si-un italian. Peste 20 km, vestita cale ferata isi incheia calatoria la Badulla.
Ziua 8 Ella. Cazarea din Ella e si ea una de referinta si promit sa-i dau un review pe masura pe tripadvisor. Aici ne-am odihnit 2 zile, nefacand altceva decat sa ne plimbam prin sat, sa vizitam o fabrica de ceai si sa jucam tenis de camp. De fapt am mai facut ceva aici: am mancat!! Si cat de bine si cat de mult am mancat aici! Farfuriile cu mancare tot veneau si se tot umpleau, si fructele erau tot mai proaspete si tot mai bune. La Ella a fost si primul guesthouse unde nu am fost singurii turisti. In a doua zi a venit un cuplu ceva mai in varsta cu care ne-am petrecut toata seara. El era singalez, plecat din Sri Lanka in anii 70, iar ea era englezoaica traita in anii copilariei tot in Sri Lanka. Acum locuiau in SUA si venisera in Sri Lanka dupa 18 ani. Am avut niste discutii extrem de interesante cu ei pe subiecte de politica mondiala (nu erau de acord cu crearea Uniunii Europene si cu globalizarea excesiva care a dus la pierderea locurilor de munca in SUA prin externalizarea serviciilor), dar cel mai mult mi-a placut ca am putut sa ascult parerea lor despre Sri Lanka, dupa o perioada atat de lunga de la plecarea lor. Spuneau ca tara s-a schimbat foarte mult, si noi am crezut ce e vorba de o evolutie, insa ei regretau obtinerea independentei, sau mai bine zis modul in care guvernul a facut tranzitia de la colonialism la stat independent.
Ziua 9 Ella-Tangalle. In mare graba, speriati sa nu pierdem singurul autobuz care mergea spre sud in ziua respectiva, am plecat catre centrul satului. De la momentul cautarilor mele pe internet, se schimbase orarul, asa ca a fost nevoie chiar sa mai asteptam o jumatate de ora venirea autobuzului. Calatoria de 3 ore si jumatate a fost destul de obositoare, mai ales ca eu am stat 2 ore in picioare. La un moment dat, in apropiere de coasta, autobuzul a fost oprit si s-a facut un control superficial de catre politia locala. Cred ca sunt ramasite ale controalelor care durau si ore intregi din perioada de razboi civil (atunci multe autobuze au fost aruncate in aer de LTTE).Ajunsi in Tangalle, am luat tuk-tuk pana la resortul de pe plaja. Plaja de-aici si resortul au fost mult peste asteptarile mele, chiar daca deja vazusem poze si citisem review-uri. La 3 km de oras, pe o plaja salbatica si in casute inaltate pe piloni (gen case lacustre), ne-am petrecut doua zile de relaxare. Aici l-am cunoscut si pe Chamith, un tanar de 20 de ani supravietuitor al tsunamiului din 2004. Ne-a invitat la el acasa unde am baut un ceai cu familia lui si ne-au povestit cum au scapat din fata valurilor de 18 m. Dupa ceai, Chamith ne-a invitat la o plimbare cu canoe prin estuarul strajuit de mangrove.
Ziua 10 Tangalle. Plaja, mare, relaxare.
Ziua 11 Tangalle- Mirissa. Tot cu un autobuz am ajuns si la Mirissa, dupa un mic stop la Matara. Mirissa este un sat ce s-a dezvoltat in jurul unui mic golf, unde in ultimii ani numarul guesthouseurilor s-a inmultit foarte mult. Plaja arata mult mai bine in Tangalle, insa atmosfera e mult mai placuta in Mirissa. Se asculta muzica reggae, se mananca la terase unde mesele ajung pana in valurile marii, se poate innota mai bine, iar daca te cazezi la the secret, ai toate sansele sa plangi in ziua plecarii.
Ziua 12 Mirissa. Plaja, soare, nisip, apus, rice and curry, banane, ananas, papaya, pepene.
Ziua 13 Galle. Fondat de portughezi, Galle este un melanj de cladiri si culturi. Dupa ce a fost dezvoltat ca o fortareata de catre portughezi, Galle a devenit un important port in Asia de Sud odata cu venirea olandezilor, ale caror urme au ramas sub forma de mici canale care strabat orasul si case coloniale ridicate in zona fortului.
Ziua 14 Mirissa. Plaja si masaj ayurvedic. Ultima zi in Mirissa s-a incheiat cu o ora de masaj ayurvedic, la lumina lumanarilor, in casute din pamant si stuf si in sunetul unei slujbe budiste. Este unul din mometele care iti marcheaza viata prin complexitatea trairilor.
Ziua 15 + 16 Mirissa-Colombo. Drumul pana la Colombo a insemnat prima calatorie cu autobuzele cu aer conditionat (3h30min, 2.5€), insa singurul avantaj a fost faptul ca am stat pe scaunul din fata si aveam o buna perspectiva asupra peisajului.
In Colombo nu sunt prea multe de vazut, tocmai asta e motivul pentru care nu i-am acordat decat o zi si jumatate. Surprinzator a fost ca nici in Colombo, oras de peste 700 mii de locuitori, stand undeva la 5km de centru, nu ne-am simtit niciodata amenintati de vreun pericol. Zona centrala are cateva cladiri din perioada coloniala si alte cateva din perioada contemporana. Piata Pettah merita vazuta- este cel mai aglomerat loc pe care l-am vazut vreodata; aici stau la un loc ceasuri Seiko cu papaya, mango si banane cu adidas, ceapa si pepeni alaturi de carti si baticuri. Eu am fost la pranz si se spune ca e momentul cel mai calm. Nu reusesc sa-mi imaginez cum ar putea fi dimineata.
Ziua 17 Colombo-Dubai-Istanbul-Bucuresti. Din Colombo am luat un autobuz local pana la aeroport (30 km in 1h30min-0.5€). Dupa 14 zile intregi petrecute in Sri Lanka, zburam din nou catre casa, traversand parte din Oceanul Indian, Golful Persic, Irak, Siria, Turcia, Marea Neagra, pentru ca in final sa aterizam pe Otopeni, dupa 19 ore de la plecarea din Colombo, la o diferenta de temperatura de 25 de grade Celsius.
…si deja mi-e tare dor de Sri Lanka si de zambetul singalez.
Cost/persoana pentru 17 zile (incluse escalele in Istanbul si Dubai):
Zbor: 410€
Cazare: 100€
Transport intern: 40€
Mic dejun, pranz si cina: 110€
Intrari obiective: 90€
Total: 750€
No comments:
Post a Comment