il sole del sud - CAMPANIA

pizza…cea ma buna pizza, veselie, muzica, haos, Vezuviu, sosele spectaculoase, leandrii, case albe, republica marinara, oras-stup, Faraglioni, rasfat, lamai, limoncello, ape termale

Din prima clipa cand am vazut zona de coasta dintre Sorrento si Salerno, am simtit ca locul asta este cel la care am visat de fiecara data cand mi-am dorit o evadare. Am simtit ca asta e locul in care voi continua sa revin fara sa simt ca am epuizat placerile pe care mi le ofera. Si pana acum am reusit deja sa ajung de doua ori. Nu stiu cand ma voi intoarce, dar cand am parasit coasta ultima data am avut aceeasi senzatie pe care o am cand parasesc Dragasaniul- am certitudinea ca locul nu se va schimba prea mult pana la urmatoarea vizita. 

Jurnalul meu pentru Campania se bazeaza pe doua calatorii diferite, prima din 2007 si ultima din 2010. In 2007 am pornit din Napoli si ne-am oprit la Amalfi, iar in 2010 am inceput din Salerno, am trecut prin Amalfi si ne-am oprit in Napoli.

Napoli iti trezeste pana si cele mai adormite simturi. In intalnirea cu Napoli trebuie sa fii pregatit sa treci de la o stare de euforie, stare pe care ti-o poate da imaginea golfului strajuit de Vezuviu, la o stare de dezgust provocata de vederea mormanelor de gunoiae lasate in strada zile in sir.

Este probabil unul dintre putinele locuri in care haosul si nebunia strazii sunt totusi frumoase. Si daca poti trece peste prima impresie pe care ti-o lasa piata din fata garii centrale si ai curajul sa traversezi strada pentru a lua unul dintre autobuzele care te duc in zona centrala, atunci ai toate sansele sa descoperi un oras viu, un oras care respira  prin muzica, prin mancaruri incredibile, prin fraze cantate, de neinteles pt oricare italian din afara regiunii Campania.

Si daca vrei sa vezi mai mult decat ceea ce vede oricare dintre turistii ajunsi aici, atunci treci peste teama indusa de stirile din presa si avanta-te in Quartieri Spagnioli. Aici vei descoperi mai mult decat te-ai fi asteptat sa vezi intr-un oras-metropola de 2 milioane de locuitori. Aici oamenii par sa traiasca o viata la comun- joaca table, sah sau tenis pe stradutele inguste, mananca, beau, canta si barfesc tot in strada, isi intind rufele in strada, se iubesc in strada.

Pentru mine, Napoli este unul dintre orasele pe care de fiecare data cand il parasesc sunt sigur ca nu va trece mult pana cand il voi revedea.

Sorrento

Dintre toate locurile pe care le-am vazut, contrastul cel mai puternic intre depravarea si maretia urbana le-am simtit facand trecerea intre periferiile Napoliului si coasta sorrentina.

Este atat de evidenta trecerea, incat te socheaza; mergand cu circumvesuviana intre Napoli si Sorrento treci pe langa mici orasele asezate la poalele Vezuviului si de-a lungul golfului Napoli, orase sinsitre si murdare ce par parasite si totusi nu sunt.

Incadrate intre mare si unul dintre cei mai faimosi vulcani din lume, aveau un potential destul de bun pentru a fi ceea ce nu sunt acum- orase.

Dar odata ajuns in Sorrento, pare ca ai pasit printr-o usa fermecata intr-un taram de vis; altfel, e mult prea greu sa-ti explici cum poate sa existe un astfel de oras, atat de curat si de ingrijit si atat de frumos mirositor cand cu 10 minute in urma inca vedeai pe geamul circumvesuvianei doar peisaje urbane degradante.

Si cel mai frumos este ca surprinderea celui venit din Napoli nu se opreste aici, ci abia de-aici incepe…

Sorrento e un orasel aglomerat in timpul verii, cu stradute inguste intesate cu  comercianti de produse din piele, de magazinase cu suveniruri, de terase si restaurante sau producatori de limoncello. A fost fondat de greci si a devenit una dintre cele mai importante statiuni ale Italiei, inca de la sfarsitul secolului 19.

Plaja de-aici este cu piatra, insa apa este forte  limpede, de un azuriu  linistitor.

Coasta amalfitana este o sosea care serpuieste de-a lungul coastei tireniene, strajuita de Apenini si catarata pe undeva pe la 150m deasupra marii. Este considerata una dintre cele mai pitoresti sosele din lume, fiind inclusa de National Geographic in topul “ 10 greatest drives in the World”. Se prezinta ca o continuare a coastei sorrentine, incepand de undeva inainte de Positano si coborand usor in golful Salerno, locul in care isi incheie cei 45 km de pante si curbe sinuoase.

Positano este definitia frumosului in arhitectura- asezat in trepte, coborand dinspre munte catre mare, cu case care par asezate una deasupra celeilalte, Positano este un oras-stup; asta e definitia data asezarilor dezvoltate in felul in care arata Positano.

Orasul are si o mica plaja unde poti sta si fara sa inchiriezi un sezlong. Dupa ce intri in apa, mergi cativa pasi in larg si intoarce-te, nu inainte de a te fi pregatit pentru una dintre cele mai frumoase imagini pe care le-ai vazut, imagine pe care nu vei reusi,cu toate ca nici nu vei vrea vreodata, sa o stergi din mintea ta.

Experienta data de ratacirea pe strazile orasului este bine redata in descrierea facuta de John Steinbeck: "It is a dream place that isn't quite real when you are there and becomes beckoningly real after you have gone."

Mai departe treci prin alte mici orasele pitoresti, ca Praiano, Ravello, Furore, pt ca la captul liniei de autobuz SITA sa te trezesti debarcat intr-una din cele mai puternice republici marinare din evul mediu: Amalfi. Cu evidente influente arabe in arhitectura, Amalfi este un orasel fermecator, cu un dominant alb in culoarea caselor, cu strazi care urca pe cele trei pante ale muntelui ce strajuieste orasul. In lunile de vara, farmecul orasului este umbrit de multimea de turisti care se inghsuie pe ingusta Via del Duomo.

Daca vrei sa te rupi de multimile de turisti si sa vezi un orasel care inca mai pastreaza din farmecul local, fara agitatia si comercialismul din Amalfi si Positano, atunci incearca sa ajungi la Minori. Are aceeasi asezare si desfasurare a orasului ca si Amalfi, numai ca este mai autentic. Dintre toate oraselele de pe coasta, aici am simtit cel mai bine ce inseamna viata pe coasta amalfitana.

Salerno. Are strazi in panta, un lungomare cu palmieri si bancute, strazi de promenada,pizzerii bune, fast-food cu paste delicioase si proaspete. Orasul poate fi baza ta pentru descoperirea coastei amalfitane, aici tarifele la cazare fiind cu mult sub cele de pe coasta.

Noi nu am zabovit aici decat cateva ore, insa a fost de-ajuns pentru a manca niste paste cu carne, cumparate de la un fel de fast-food, unde mancarea este facuta in fata ta din produse naturale. Ne-am luat pachetele cu mancare si am mers pe faleza, unde am mancat pe bancute, intr-un parc cu vedere la mare. Inceputul coastei amalfe ni se prezenta in partea dreapta, promitand peisaje spectaculare;  in fata aveam un mic port turistic, iar in stanga faleza se desfasura la infinit, cu mici parculete umbrite de palmieri, atat de pretuite in dupa-amiezile sufocante de august. Intremati si cu pofta de plimbare, am pornit din nou catre centrul orasului, strabatand piete, piatete, strazi inguste, bulevarde somptuoase, totul intr-o atmosfera toropitoare de august, cu mirosuri de lamai si mare impletite cu miros de pizza proaspata, coapta-n vatra, intr-unul din orasele cele mai vestite din Italia pentru gustul nebunesc al pizzei.

Insula Capri. Dezvoltata ca statiune turistica inca din perioada Imperiului Roman, Insula Capri este o destinatie preferata de high-class-ul italian, dar si de artisti, scriitori si alte  celebritati.  Frumusetea insulei a atras multi regizori italieni si americani care  au transpus magia insulei in imagini (l'Imperatore di Capri( 1950) de Luigi Comencini, September Affair (1949) de  William Dieterle,  Avventura a Capri (1958) de Giuseppe Lipartiti, L'isola del sogno - amori e canzoni de Ernesto Remani, Leoni al sole de Vittorio Caprioli,  un episod din serialul Love Boat etc).
de vazut: ajunsi in portul Marina Grande, urmati unul din traseele  care va duc in Piazzetta Umberto, locul din care pornesc traseele catre principalele obiective ale insulei: Arco naturale, Villa Jovis, Faraglioni. Aici gasiti un centru de informare turistica de unde puteti obtine informatii si harti gratuite ale insulei, cu descrierea  traseelor. Dupa sutele de scari urcate din port, oferiti-va un mic ragaz la o terasa cu vedere panoramica a insulei si gustati din minunata granita di limone. Pt un traseu scurt de o zi, nu veti putea  face prea multe din traseele recomandate de ghiduri, dar va recomand  sa vedeti Arco naturale (formatiune calcaroasa rezultata in urma  eroziunii marii, a ploii si a vantului)  si de-acolo coborati cateva  trepte catre Matermania Grotto, o caverna naturala transformata de romani intr-ul luxos sanctuar).

 De-aici va intoarceti  la traseul principal si porniti pe poteca paralela cu coasta ce va duce catre  Faraglioni (tot o formatiune stancoasa rezultata in urma eroziunii), unde puteti face o binemeritata baie la una dintre cele doua plaje amenajate in imediata apropiere a faraglionilor (noi am ales plaja Da Luigi- intrare 15 Euro).Privelistile sunt minunate oriunde ai privi, iar linistea, curatenia si miresmele de leandru te transpun intr-o lume idilica. Vegetatia intalnita e tipic mediteraneana, cu formatini de maquis, gariga, tomillares. Daca v-ati planuit o singura zi pt Capri, este timpul sa  va intoarceti in port de unde veti lua ultimul ferryboat catre Sorrento; urmati un alt traseu de intoarcere, preferabil prin Via Tragara si de-aici catre piazzetta centrala. Veti rataci intr-un  mod placut pe strazile inguste marginite de leandrii si de vile luxoase, veti intalni probabil un postas local care conduce o mini masina, construita special pt a traversa stardutele caprese, un tanar  bagajist aflat la volanul unei masini asemanatoare cu a postasului va va acorda prioritate la un colt de strada si intr-un final veti patrunde in piazzetta situata pe un promontoriu care va aseaza la  picioare portul Marina Grande. De-aici urmati straduta catre vest si dupa cca 20 minute ajungeti din nou in port. Daca aveti mai mult decat o zi dedicata insulei, vizitati si Grotta Azzura , o pestera cu apa azurie, folosita ca baie inca din timpurile romane. Pestera se afla in  Anacapri, in jumatatea vestica a insulei si pt a ajunge aici fie luati un autobuz pana in Anacapri si apoi un altul pana in apropiere de grota, fie platiti cca 20 Euro unei barci supraaglomerate care va va duce direct la grota si include taxa de 9 Euro pt intrare.

Insula Ischia

Ischia, insula de origine vulcanica, situata la circa 45 de minute cu ferryboat-ul de Napoli, este locul cu cele mai variate resurse hidrotermale din lume. Este recunoscuta pentru resursele sale curative inca din perioada romana, ea fiind locul de relaxare cel mai apreciat de catre imparatul Traian.

Din zona portului, unde am debarcat, pana la Castello Aragonese, situat pe o peninsula ce porneste din strada centrala, noi am luat un taxi (12 euro) pentru ca vroiam sa profitam cat mai mult de orele petrecute pe insula.






Mai putin spectaculoasa decat Capri, Ischia este totusi un loc fermecator, cu multa verdeata, cu arome de ierburi si condimente, cu restaurante pescaresti si o atmosfera linistita. Daca te ascunzi pe stradutele care duc catre mare, in zonele neumblate de turisti, reusesti sa te transpui foarte usor in atmosfera aventuroasa din “Il corsaro dell'isola verde”.

Pompei. Situat la jumatatea distantei dintre Sorrento si Napoli, accesul la siteul arheologic este foarte usor cu Circumvesuviana. Pompeiul este o asezare veche de peste 2500 de ani, ingropata sub cenusa Vezuviului in anul 79 AD si redescoperita in anul 1748. Mare parte din cladirile ce formau minunata asezare romana s-au pastrat destul de bine sub stratul gros de cenusa si piroclastite, permitandu-ne sa descoperim azi o lume antica dezvoltata la un nivel impresionant (amfiteatru, zone comerciale, vile luxoase cu sistem de canalizare , bai).

Sfat: luati o sticla de apa cu voi in vizita sitului, in special daca va aflati aici in lunile de vara.